Azi e prima zi

Mopete

2011-07-22T22:08:00.001+03:00

Mircea Ivanescu - Despre moarte ca revedere

1.
sigur ca nu este adevarat. murind
nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu ochii închisi – si te leagana –
si la început e un somn, si pe urma o uitare –
si pe urma timpul îsi pierde orice înteles,
este numai o liniste care se întoarce asupra ei însesi
cu un singur ecou – si acela e-un nimb,
ca flacara lumânarii – si pe urma lumina
îsi pierde orice înteles – si pe urma tacerea
îsi lasa deoparte întelesul – si suspendat
în ceva care nu mai are vreun înteles – si nimic pe urma, nici
descarnarea de întelesuri, plutirea în nimic,
cu scheletul nefiintei, gura în gura,
nu mai exista. pe urma nu mai este nici un pe urma
dar nici vreun acum, si nu mai este nici moarte.

2.
dar moartea este o revedere totusi – însa de partea
aceasta a ei, cel care ramâne îsi deschide
ochii deodata – (si ceea ce vede atunci
daca are sa uite vreodata, un popor nevazut de furnici
îi va musca ochii, si nu vor mai vedea ochii lui dupa aceea
decât contururi). cel care a privit moartea
luând chipul unei fiinte – vede din nou
ceea ce nu s-a vazut niciodata de la facerea lumii,
ceea ce se vede mereu – si oricât de repede
si-ar acoperi ochii – oricât de tare
ar gâfâi, sa-si acopere asurzitoarea lumina a tacerii
din ochi, din urechi – ceea ce a vazut el atunci
a fost înfatisarea adevarata, a fost
- dar adevarul nu mai înseamna aici nimic –
a fost ceea ce se priveste pentru întâia data
si fara urmare.

***

se intra greu în moarte? uneori
se trece atâta de greu prin paloare – ramâne
pe obrazul cel de alaturi o spaima care decoloreaza
trasaturile, si le coboara în cearcane, si ochii mariti
nu mai aud raspunsul, si cauta, cauta.
pe urma, paloarea ramâne, asa cum la bolnavii de cord
obrazul, fruntea capata o paliditate care nu e
a spaimei – caci prin spaima treci, si apoi respiri –
dar lumina aceasta de ceara sta. se moare încet,
desigur, pentru ca mâna este obisnuita sa încerce
mereu câte un gest, pentru ca ochiul vede mereu –
chiar si nemiscare. si chiar
si întunericul care se lasa – si înconjoara totul.
si, de fapt, mai e ceva în trupul acesta atât de ostenit,
ca nici nu mai simte trecerea timpului – mai este ceva
care simte lumina, si bucuria, si pierderea oarba a contururilor
si care mai vrea sa mai treaca ceva din toate acestea
gesturile care sa înconjoare obiecte – si ochii sa vada
si trupul întreg sa respire. mereu, în timp ce un om,
sub flacara palida care i se aseaza pe fata
trasaturile i se schimba, mai cauta înca.
si pe urma când, în sfârsit, chipul se opreste, si nemiscat
asteapta acum vesnicia – nici atunci
nu s-a terminat totul. caci spaima care ne-alunga
în noi însine când privim nemiscarea aceasta, ne fugareste
pâna când ne auzim chinuiti respirând, spaima aceasta
o mai bântuie pe fiinta de alaturi, întinsa într-un lent
pat doar cu câteva flori, cu tremurul luminii mate
si cu tacerea pe care, vezi, nimic n-o mai sparge. spaima aceasta
înseamna ca nimeni nu moare, cel putin înca un timp,
câta vreme ti-e frica privindu-i pe cei care au murit.
si poate ca asa e mai bine. se moare greu. nemiscarea,
tacerea, lumina galbuie si spaima –
ochii închisi, adânciti, buzele strânse, decolorate,
- toate acestea sunt semne. dar moartea ramâne
si în cei care sunt înca vii si privesc. si moartea, în cei vii,
nu mai e nemiscarea – chiar daca a spaimei desigur.
moartea e o lumina decolorata. privirea spre ea
e si frica si flacara scurta – mata, galbuie – si oarba
asezare de vorbe.

Mai multe poezii ale regretatului Mircea Ivanescu, aici.

Marsul biciclistilor clujeni

2010-08-02T10:00:00.004+03:00

Deși sunt susținător al celor de la Critical Mass Cluj încă de la începutul inițiativei lor și biciclist înfocat, abia joia trecuta am participat prima data marșul lunar al biciclicilor clujeni.
M-am bucurat sa vad ca suntem mulți bicicliști în Cluj. A fost o experiență deosebita, o recomand oricui.
Mai jos puteți viziona un filmuleț despre aceasta ediție a Marșului.
Vizionare plăcuta :D

Next generation

2010-04-16T20:41:00.002+03:00

poze pe muzica

2009-01-25T22:11:00.000+02:00

Laura

2009-01-03T19:57:00.001+02:00

Fratii Petreus

2008-10-05T12:50:00.006+03:00

Pana acum catava vreme, fratii Petreus erau pentru mine puii aceia doi la un kilogram care se cumparau de la alimentara pe vremea lui Ceausescu.
Acest fapt s-a schimbat dupa ce l-am auzit cantand pe Stefan Petreus, un virtuos al ceterii, si mi s-a deschis apetitul pentru muzica lor.
Pacat de domnul Ion Petreus, care s-a prapadit.
Muzica lor ramane insa, nemuritoare.

Formatia "Fratii Petreus" in formula actuala

Puteti citi aici un interviu mai vechi cu ei.

Un articol pe wikipedia despre ei

Roata

2008-07-28T10:35:00.002+03:00

....Vino tu, cu tine toata
Ca sa-ntruchipam o roata...

(Nichita Stanescu, Dezimblanzirea)

Pescari

2008-06-28T14:45:00.002+03:00

Intrarea în legalitate...

2008-05-13T23:34:00.004+03:00

Inspectoratul General al Poliţiei Române a anunţat de curând ca, după mopede, căruţe şi motoscutere, campania de înmatriculare a tot ce mişcă a trecut la un alt nivel.
Rezultatele nu au întârziat să apară.

sinagoga din Seini

2008-05-01T20:34:00.013+03:00

Acum e o ruină scoasă la vânzare, mărturie tristă a unei comunităţi prospere care acum nu mai e. Unde-or fi cei care au construit-o, care s-au rugat şi au cântat în ea?

Prin ce pustiu de lagare or fi murit din ei? Câţi or fi plecat în Israel după două mii de ani de exil, ca să nu aibă pace nici acolo...

Mă intrigă poporul acesta care mereu se face piatră de poticnire pentru toate neamurile, cei mai binecuvântaţi şi cei mai oropsiţi totodată, mereu victorioşi şi mereu înfrânţi, aduşi jertfă şi duşi în robii şi înstrăinaţi într-o măsură în care nici un alt neam nu şi-ar fi putut păstra identitatea.

Daţi click pe "play" pentru a asculta muzica.

de primăvară...

2008-04-21T08:42:00.006+03:00

A venit, într-un final, şi e aici ca să stea...

Critical mass

2008-02-15T10:07:00.001+02:00

Preasfintitul

2008-01-29T19:14:00.001+02:00

26 ianuarie 2007. Prea Sfintitul Vasile Somesanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului, oficiind taina Sfantului Botez la Biserica Studentilor din complexul studentesc Hasdeu, Cluj Napoca

La botez...

2008-01-25T08:50:00.000+02:00

...sau despre cum s-a increstinat Alexandra.

Biserica Ortodoxa Schimbarea la Fata din Cluj. Cred ca o sa fie tare frumoasa cand o sa fie gata.

Parintele se roaga pentru cea chemata spre taina botezului cu mainile ridicate, ca in vechime.

Botezul propriu zis...am fost putin dezamagit ca n-a fost prin cufundare, dar in Ardeal inca se mai practica. Am aflat de la maica-mea ca si eu tot asa am fost botezat.

Mirungerea...

Alexandra primeste prima impartasanie, sub forma unei bucatele minuscule pe care parintele i-a pus-o pe biberon, sub privirea incantata a nasei sale.

Un somn bun nu strica...

Toti cei care au venit sa se bucure de acest mare eveniment

...si in final, o prezentare multimedia care spune mai pe larg povestea.

Walking on the moon

2007-10-10T23:38:00.000+03:00

Escapada foto la Vulcanii Noroiosi

Buna dimineata!

2007-08-29T13:29:00.000+03:00

Ceasul suna strident, e ora cinci dimineata.
Buimac, incep sa pipai pe langa pat sa-l sting cat mai repede.
Nu ma asculta mainile si picioarele, sunt inca prea adormit. Fac un efort disperat de vointa sa ma trezesc. In douazeci de minute vine Traian cu motocicleta sa ma ia.

Sper sa merite efortul.

Unde sunt cei care nu mai sunt?

2007-08-24T19:27:00.000+03:00

Unde sunt cei care nu mai sunt

de Nichifor Crainic

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.

In imagine: Icoana Maicii Domnului strajuieste oseminte ale celor morti in temnita Aiudului, recuperate din gropi comune

Zgomot

2007-05-27T21:49:00.000+03:00

Samaliot misto zburaiet

2007-01-29T14:28:00.000+02:00

Prietenului meu Tavi Circa

Vânzătorul de vise

2006-11-11T14:13:00.000+02:00

La Hram reloaded: Preasfinţitul Iustinian Chira

2006-09-21T20:24:00.000+03:00

Preasfinţitul Iustinian Chira este Episcop al Maramureşului şi Sătmarului.

Numele său este frecvent asociat cu cel al lui Nicolae Steinhardt, pe care l-a tuns în monahism şi l-a primit la mănăstirea Rohia.

Este recunoscut pentru verticalitatea sa, precum si pentru curajul cu care a spus întotdeauna lucrurilor pe nume.

La hram

2006-09-21T15:30:00.000+03:00

În data de 8 septembrie 2006 am participat la hramul mănăstirii Lăpuşul Românesc, judeţul Maramureş. Pe lânga pâinea şi circul obligatoriu asociate unui asemenea mare eveniment, am avut ocazia să-l văd în carne şi oase pe Preasfinţitul Iustinian Chira şi să-l aud predicând. Am rămas profund impresionat, mai ales de vehemenţa cu care a respins atacurile adresate Bisericii Ortodoxe în legătură cu presupusa colaborare a Clerului ortodox cu fosta Securitate.

Orasul nu doarme

2006-09-05T21:59:00.000+03:00

BULB-isme (1)

2006-08-11T20:01:00.000+03:00

"Bulb (B)-Timp lung de expunere, utilizat pentru fotografie de noapte. Obturatorul ramane deschis atata timp cat butonul de declansare este apasat."
Sursa: http://www.fotomagazin.ro/dictionar.php

Flori. Nunta de flori.

2006-07-16T17:56:00.000+03:00

Crepuscul

2006-07-11T23:00:00.000+03:00

Gastronomica

2006-07-01T22:10:00.000+03:00

Tentative de panning

2006-06-29T17:05:00.000+03:00

Prietenul cel mai bun al omului, aparatul de fotografiat.

2006-06-06T16:06:00.000+03:00

Hai sa ne jucam de-a....

2006-05-19T11:02:00.000+03:00

2006-05-14T21:40:00.000+03:00

Ma(da)lina+Radu=LOVE